Asculta mai multe audio acustica
Într-un univers ficţional, asemănător cu al nostru există o bătălie evidentă între forţele demonice şi oamenii care încă cred în Dumnezeu. ‘’Mere Vechi’’ prezintă o lume în care oamenii fac un pas înainte, un progres în relaţia lor cu Dumnezeul Triunitar al societăţii noastre actuale. Cartea urmăreşte progresul unei tinere pe nume Mara Vidiu şi al fratelui ei geamăn Matei în lupta pentru propriile suflete. De-a lungul cărţii alte personaje li se alătură, încetul cu încetul toţi împreună formează un vitraliu perfect. Un mare accent se pune pe dialogurile dintre personaje şi diavol, şi cea mai mare teamă a mea a fost ca povestea în sine să nu îi atragă prea mulţi fani. Evident că nu pot să redau cu exactitate caracterul diavolului, mai mult decât cunosc din textele biblice şi aici intervine imaginaţia şi viaţa de zi cu zi. Cazimir este o iubire veche şi neîmplinită a Marei, un tânăr de care aceasta se fereşte fiind conştietă – înainte ca diavolul să îi spună – că el este cea mai mare ispită pentru ea. Cartea începe cu ‘’Refugiu în Sud’’, capitol ce descrie schimbarea de domiciliu a Marei care o scapă pentru un timp de Cazimir, aceasta locuind într-un conac în pădurile Hellburgului (google it Hellburg - Arad) împreună cu fratele acesteia. Crezându-se la loc sigur aceasta se apropie tot mai mult de Dumnezeu. Câteva capitole mai departe vom citi ‘’Binecuvântare’’, capitol ce descrie binecuvântarea Marei şi a lui Matei dar şi a unui alt personaj ce apare mai departe în carte şi de care Mara pare să se ataşeze. Supranaturalul este la el acasă, însă fără lumânări, pentagrame, cel puţin nu de partea celor ce luptă alături de Dumnezeu, avem şi câteva vrăjitoare însă am refuzat să descriu ritualuri, fie ele imaginare ori pe baza unei documentări (I don't like that stuff).
-Totuşi, ai bocit frumuşel, diavolul la fel de teatral se prefăcu a-şi şterge o lacrimă din colţul ochiului.
-Da, până depresia s-a apropiat, dar mi-a plăcut integritatea ta. Deşi ţi s-a pus la dispoziţie o cantitate enormă de imaginaţie, tu i-ai folosit imaginea pe post de prieten ascultător, ceea ce nu a fost niciodată.
-Într-adevăr, aceasta şi-a întors privirea într-altă direcţie.
-Ar fi fost mult mai uşor să ţi-l imaginezi aşa cum este: un tânăr plăcut la chip, şarmant şi mai presus de orice, interesat.
-Discuţia aceasta este încheiată…
-Am atins un punct sensibil cumva?
-Încerci?
-Reuşesc?
-Încerci…
-Mă cunoşti…
-Mă întrebi?
-Te întreb, de ce nu ţi-ai folosit imaginaţia pentru lucruri de-o altă natură?
-Aşa cum obişnuiam cândva?
-Exact!
-Fiindcă am învăţat mai târziu că îţi face plăcere.
-Şi evident, un am vrea un bătrân diavol satisfăcut, înţeleg.
-Mă bucur, dar trebuie să te laud deşi un sunt o fană a muncii tale, eşti un geniu malefic.
-Într-adevăr, însă pera puţini reuşesc să aprecieze adevărata valoare a geniului meu.
-Un îi poţi învinui. Eşti un Jack Spintecătorul al sufletelor lor, nimănui nu-i place să i se smulgă măruntaiele.
-E cumva un compliment?
-O constatare, doar că tu nu ai un gen pe care să îl preferi mai mult, atâta timp cât subiectul face parte din rasa umană, asta îl face potrivit gusturilor tale.
-Îmi plac cei convertiţi la credinţă mai mult, este atât de uşor să le întuneci mintea şi simţul competiţiei este principala mea unealtă, asta şi barierele dintre denominaţiile religioase.
-Ştiu, şi un alt lucru este interesant, ceea ce îi face să se poticnească. Oamenii iubesc să judece.
-Da, diavolul izbucni în râs, îţi vine să crezi cât de superficiali pot fi oamenii?
-Ştiu cât de superficiali pot fi oameni….
-Ah, chiar şi voi sunteţi judecaţi.
-În patria noastră un o să fim niciodată acceptaţi.
-Nu pare să te deranjeze prea mult.
-Un am motive să las asta să mă afecteze.
-Dar totuşi zi-mi te rog, aşa ca de la om la diavolul mult iubit cândva, această replică o făcu pe Mara să surâdă, zi-mi unde am greşit în ceea ce te priveşte.
-Ai făcut mişcarea potrivită mult prea târziu.
-Vrei să spui că de fapt greşeala mea constă în faptul că nu am pripit un om, o fiinţă umană în a lua o hotărâre în ceea ce te priveşte, cu aceeaşi atitudine teatrală reuşi să o amuze din nou şi din nou pe Mara care deja se obişnui cu modul lui de-a fi. Aşa mă cunoşti tu pe mine? continuă el. Sunt complet dezamăgit!
-Cine ar vrea un bătrân diavol satisfăcut, îl cită zâmbind.
-Trăiesc într-o lume atât de nedreaptă, subit luă atitudinea unui om istovit de puteri.
-Ce ai împotriva mea, deveni serioasă şi şi-a întors din nou privirea spre el.
-Fără exagerări, nu tot dar o parte considerabilă din iad.
-Logic ar fi să te întreb de ce…
-Întreabă-mă, o urmări timp de câteva secunde şi dezamăgit că refuză să îi facă jocul, continuă. Tu poţi scoate ce e mai bun dintr-un diavol, şi evident, se grăbi să adauge, ce e mai bun în sensul rău.
-Eşti ambiţios.
-Am nevoie de un hobby, atâta tot, zâmbi enigmatic, dar sunt dependent de munca, e în natura mea, concluzionă amuzat afişând din nou expresia unui om istovit.
-Încetează, începu să râdă, tu un oboseşti niciodată.
-Dar încerc, se scuză acesta, oricum, ai fost fiica mea preferată la un moment dat…
-Vreau să cred că un am păcătuit atât de mult.
-Ei bine, ai greşit la viaţa ta.
-Ştiu…
-Ai fost fiica mea preferată datorită potenţialului tău, imaginaţia cu care ai fost binecuvântată, talent pe care l-ai prelucrat datorită ambiţiei tale dar pe când să mă folosesc de el ţi s-a năzărit să-l cauţi pe Dumnezeu.
-Scuze, zâmbii apropiindu-se de el, atunci m-am născut din nou, un?
-Da, dar eu am rămas în inima ta prin
-Cazimi, se pripi să adauge.
-Exact, ştiam că atâta timp cât el există în viaţa ta tu erai posibil de zguduit, din temelii, accentuă ultimele cuvinte.
-Credeai asta.
-Da, până ai realizat care sunt lucrurile care te fac vulnerabilă, periada în care eşti vulnerabilă. Ţi-ai făcut un plan defensiv şi eşti norocoasă.
Mara îl privea întrebătoare fiindcă s-a oprit subit.
-De ce?
-Un pot să te presez mai mult decât poţi rezista. S-ar putea să crezi că un îmi poţi rezista însă asta este o regulă de aur între mine şi Dumnezeu. Vezi tu, omul poate lupta împotriva mea, aşa cum faci şi tu. Nu ai mereu succesul garantat dar încerci, cei ce cad în ispită sunt cei ce au ales la nivelul subconştientului. Eu un fac decât să insist puţin, să bat puţin la uşă, atâta tot dar eu un pot, un îmi este permis să presez mai mult decât îmi pot ei să reziste. Am încercat aseară să te ispitesc dat te pregătiseşi deja deşi sincer să fiu, la un moment dat credeam că aveai să cedezi.
-Şi eu credeam dar un îmi place să ies din graţiile lui Dumnezeu.
-Tu nu te supui din cauza fricii ci a dragostei tale faţă de El.
-Ştii, pentru un diavol, uneori poţi fi destul de civilizat.
La auzult acestei replici un zâmbet plin de amărăciune prinse viaţă pe buzele lui.
-Oricât de multă plăcere mi-ar face dialogul acesta, trebuie să mă retrag, şi ştiu, adăugă pripit, că pentru tine ar fi o adevărată plăcere să un mai vin dar, se ridică luându-şi serivieta de pe masă, asta este strict profesional, un am nimic personal cu tine.
-Mincinosule, începu să râdă, e foarte personal.
-Bine, poate doar puţin de tot.
No comments:
Post a Comment