Toată săptămâna am auzit vorbindu-se despre Isus, despre jertfă şi salvare. Am fost salvaţi.
Dar, ştiţi de cine nu am auzit vorbindu-se săptămâna aceasta? Iuda. Da, ştiu, oaia neagră a clubului, dar vreau pentru câteva secunde să ne descreţin minţile, să ne scoatem masca bisericească de pe faţă şi să ne comportăm ca atare, ca oameni ce greşesc şi pe lângă asta, recunosc când o fac. Ştiu, e foarte dificil, dar dacă o fac eu, o faceţi şi voi.
Bun, acum că masca e pusă la o parte, care este părerea voastră generală despre Iuda şi ceea ce a făcut?
Mulţi spun ’’Eu nu L-aş fi vândut niciodată, eu aş fi fost mai bun, eu aş fi făcut lucrul corect.’’, dacă nu L-ai vinde, de ce Îl vinzi în momentul de faţă? De ce unii vă ascundeţi credinţa atunci când nu puteţi beneficia de pe urma acesteia, ba dimpotrivă, s-ar putea să aveţi probleme? La şcoală, Îl vindem alegând să râdem în grupul de prieteni când unul dintre ei înjură de Dumnezeu, Îl vindem când alegem să fim mai bătăioşi decât cel mai bătăios şi jalnic om.
Treizeci de arginţi ori o adolescenţă fără a fi tachinat de către colegi pentru corectitudine şi principii, treizeci de arginţi ori un şef satisfăcut, treizeci de arginţi ori un compromis. Toţi suntem la un moment dat prieteni de cataramă cu Iuda. Ceea ce contează este ce o să faceţi de acum înainte.
